Judit Kutasi


R. Wagner: Lohengrin

San Francisco Opera

“In a ferocious and unstoppable U.S. debut as the malevolent Ortrud, Romanian mezzo-soprano Judit Kutasi seemed to be delivering a master class on how to make the opera’s only unambiguous villain into a believable human figure. Ortrud’s devotion to the old Norse gods (the ones who would later figure as protagonists in the “Ring” Cycle), along with her fierce outrage at seeing them displaced by latter-day Christian fecklessness, sets her entire character into motion, and Kutasi’s ringing, note-perfect delivery conjured up that outrage.”

“First among them was a sizzling, and sometimes terrifying, Ortrud from the Romanian-Hungarian mezzo-soprano Judit Kutasi, making her US, company, and role debuts. She brought a huge, beautifully controlled, vividly colorful voice and first-class acting to the role, easily dominating the stage and also her character’s husband, Friedrich von Telramund.”

“Equally strong is the villainess couple who would destroy them: Romanian mezzo Judit Kutasi in her local debut nearly set the stage on fire as a dark-voiced Ortrud.”

“Romanian-Hungarian mezzo Judit Kutasi made an American and role debut as the villainous and power-hungry Ortrud … and what an absolutely marvelous debut it was! Quite possibly one of the most noteworthy US debuts in the recent years! While Ortrud tended to steal the show during any Lohengrin, Kutasi truly made the role her own, imbuing the role with a real sense of danger and menace and dialing down its usual campiness. Kutasi’s voice sounded dark, full, and round with a velvety quality that easily soared over the orchestra and the chorus with great control and vigor. Even more mesmerizing was her considerable acting; a true stage animal, she executed her two scenes in Act 2 with a fierceness and determination level seldom seen at War Memorial stage lately; a quiet storm during the confrontation with Telramund (staged brilliantly by Alden almost like a homage to Fifty Shades of Grey) and an exploding bomb during the cat-and-mouse game with Elsa (in a bachelorette party gone wrong kind of setting) before the end of Act 2. An accomplished Verdi mezzo as well, I truly wish we would experience her more in the future as SF Opera presents both Verdi and/or Wagner operas! On Sunday, the audience showered her with a long applause, for which she looked extremely touched and appreciative!”

“Ortrud, also a San Francisco opera debut performance by Romanian mezzo soprano Judit Kutasi sang with power and apt malicious intent. The audience loved how she ranted, raved and vowed vengeance. Despite their chuckling as if she were an Amazon Prime heroine, she continued with conviction and beauty, overcoming the satirical allusion. She performed not only as a wicked witch but as a virulent demonic woman, more than willing and able to seduce and wreak havoc on her nemeses who she bent to her will, her voice menacing and robust. Why did I marry you? Friedrich asks in Act two, but we have no doubt how come. When under her spell, who has a choice? She had her mind set and her voice kept it going, no question. She orchestrated her wicked ways with artful wiles galore, and she provided a stirring and stark contrast to Elsa. Just as Wagner wished.
Kutasi showed her wrath and wish for revenge when she seduces Friedrich; at the end of the Act when she verbally seduces Elsa, and at the finale, when she has the last word. Would Wagner want that? Perhaps not, but he was master enough to allow this character to take charge of the weaponry of evil and might not have objected. David Alden capitalized on this for the production.”

“Ortrud was sung by Romanian mezzo soprano Judit Kutasi. Like all Ortruds, everywhere, she got the biggest ovation (all were huge), and that’s because she has the loudest music, and has the most defined and pleasurably complex character. Mme. Kutasi brought gusto and great pride to this Ortrud, in forceful, dark and solid voice. She masterfully manipulated both Elsa and Telramund, satisfying our urges to shatter the fantasies and aspirations of these two victims.”

“Judit Kutasi’s Ortrud. This performance was the occasion of both the American debut and role debut of Romanian mezzo-soprano Judit Kutasi. She exhibited a dramatic mezzo-soprano voice with power though her vocal range.

Kutasi’s Ortrud becomes a dominant presence in the opera’s second act, in which the character first enlists her husband Telramund, bruised from his defeat by Lohengrin, in her schemes.
Then, Kutasi invokes Ortrud’s sinister presence in her duet with Adams’ Elsa. She warns Elsa that her act of agreeing to marry a man who will not reveal to her crucial things about himself, suggests she will be the victim of sorcery.

Throughout the act, Kutasi succeeded in creating a vivid portrait of a vengeful woman, and was rewarded by the audience with a sustained ovation at opera’s end.”

“Equally strong is the villainess couple who would destroy them: Romanian-Hungarian mezzo Judit Kutasi in her local debut nearly set the stage on fire as a dark-voiced Ortrud.”

Verdi: Il Trovatore / Azucena

Opera National de Paris

“Triomphatrice de la soirée à l’applaudimètre, la mezzo-soprano roumaine Judit Kutasi effectue ses débuts à l’Opéra de Paris avec le rôle d’Azucena qu’elle vient d’interpréter dans cette même production au Liceu de Barcelone. Voix flamboyante, au vibrato serré et aux graves puissants, Judit Kutasi déploie un ambitus de premier plan, emplissant la nef acoustique avec une énergie qui ne se relâche à aucun moment. Elle compose une bohémienne fière et humaine, loin de certaines incarnations trop artificielles du personnage.”

“Judit Kutasi, qui introduit avec succès, son Azucena sur la grande scène. Le rôle de la gitane est lourd; après une partie entière du second acte qui repose sur ses épaules, elle doit également assurer deux duos, l’un avec le Comte, l’autre avec son fils en toute fin d’opéra, en nous conduisant dans les profondeurs d’une histoire monstrueuse, celle qui peint une mère aux couleurs de la sorcellerie. Il faut donc de l’endurance, il faut, la plupart du temps, des graves et parfois aussi, des aigus tranchants. Kutasi possède tout cela et, à la mesure des applaudissements reçus, aura réussi son arrivée dans la grande maison.”

“The brightest star of the night was certainly Judit Kutasi’s Azucena. It was her house debut, and she should return soon. Her voice is extremely dark and heavy—especially for such an young singer—, and it worked brilliantly for Azucena. The staging conception increased the centrality of her role: Azucena is not a wicked Roma, but a victim of the war, an abused refugee. Her revenge is more than a personal quest; it is a vindication of every person who has ever been subdued. Therefore, all audiences should cheer for the poor Azucena—even more than for Manrico and Leonora. Kutasi’s voice is sui generis. She has a wide vibrato, and a sort of opaqueness in the higher range. However, her lower register is incredibly well-projected and uniform. Her legato is impressive, and she had complete control of all musical phrasing. Her pianissimos, from “Stride la vampa” to the final scene with Manrico are to die for. I checked her website, and it seems that she is singing mostly Azucenas and Amneris this season. I would love to see her as the Egyptian princess as well.”

“Enfin, pour ses débuts dans “La Grande Boutique”, selon l’expression du compositeur, la mezzo roumaine, Judit Kutasi, aborde le rôle de Azucena. Sa gitane matricide met le public à genoux. Le personnage reste sobre, la présence intense. L’opulence du timbre colore toute la tessiture, ondoyant au fil d’un phrasé admirablement galbé, des graves aux aigus souverains. En osmose avec l’orchestre, la musicienne prouve à quel degré d’expressivité se prête un air aussi célèbre que Stride la Vampa, pour ne citer que lui.”

“La véritable vedette du deuxième acte est bel et bien Azucena, ce personnage sombre et mystérieux qui apporte à l’argument du Trouvère toute sa saveur; et pour ses débuts à l’Opéra de Paris, la gitane de Judit Kutasi, aussi charismatique scéniquement que vocalement, remporte tous les suffrages! Tout le tragique de cette mère – qui jette au feu son propre enfant à la place de celui du comte de Luna – se retrouve dans son timbre ardent et son mezzo très dramatique. Si les consonnes manquent encore à sa diction, son ultime intervention – Sei vendicata, o madre! – a certainement fait frissonner le plus insensible des auditeurs.”

“L’Azucena di Judit Kutasi, al suo debutto all’Opéra national de Paris, ha conquistato il pubblico in una parte notoriamente temibile anche e soprattutto per l’incatenamento di pezzi che le obbligano di stare a lungo su scena (che tour de force per lei il secondo atto!). La sua è una prima volta parigina che non rischia di essere l’ultima.”

“En Azucena, Judit Kutasi est autrement plus convaincante. La voix se déploie avec une impressionnante homogénéité sur la totalité du rôle qui exige autant des graves sonores et ronds que des aigus tranchants. L’incarnation de cette femme égarée dans sa folie et son besoin imposé de vengeance est très réussie et «Stride la vampa» est bouleversant.”

“Issue de la scène zurichoise, la mezzo-soprano roumaine Judit Kutasi est également un personnage accrocheur de ce spectacle, car elle possède une somptueuse couleur de voix avec des graves d’un rare velours. Son sens dramatique fait sensation, et elle laisse percer une sorte de chaleur maternelle qui incite instinctivement à la compassion.”

Adriana Lecouvreur

Teatro alla Scala

“Immense succès à l’applaudimètre également pour la princesse de Bouillon de la mezzo roumaine Judit Kutasi, déjà remarquée en Laura de La Gioconda à Toulouse. Avec elle, la tension de la salle monte de plusieurs crans et certains voisins de fauteuil n’hésitent pas, à juste titre selon nous, à la comparer à Fiorenza Cossotto, mémorable principessa sur cette même scène! Dès son air d’entrée « Acerba voluta », on sait que l’on est face à une voix immense, aux couleurs capiteuses, au grave sonore et aux aigus qui vous dardent la peau. Ce qui suivra, tout au long d’une soirée électrisante tant dans le duo avec Maurizio que dans l’affrontement avec Adriana, ne démentira pas l’impression initiale. Oui… Cossotto…”

“Judit Kutasi composera une Princesse de Bouillon de beau style, spectaculaire voix de mezzo, un peu en délicatesse avec ses graves dans son air d’entrée, le redoutable « Acerba voluta », avec ses sauts et ses grands écarts, et cueillie sans doute à froid, mais tout cela sera oublié bientôt et elle composera, avec de grands moyens vocaux, une voix longue et des notes hautes brillantes, un personnage finalement plus théâtreux que la sincère Adriana.

Leur duo de la fin du deuxième acte sera particulièrement étourdissant, la Princesse triomphant sur un rugissant « Egli é mio! » et Maria Agresta lui répliquant par un « Io son sua! » montant à des sommets d’exaltation, pour culminer toutes deux sur un unisson glorieux. Et au début du troisième acte, un nouvel unisson vibrant les réunira encore sur « Comossa io sono », tandis que les cordes une fois de plus chanteront « Io son l’umile ancella »… On admirera au passage les sons filés d’Agresta sur « tutte le grazie e le dolcezze »”

“… nei panni della Principessa di Bouillon subentra Judit Kutasi. Il mezzosoprano rumeno sfoggia una voce morbida e tornita, pastosa e ben espansa nell’ampia sala teatrale, di seducente colore ambrato ed emessa con omogeneità. Con una dizione chiara e un fraseggiare incisivo (basti citare il “Restate!” intonato con perentoria autorevolezza nel Finale III), la Kutasi dà vita con credibilità a una Principessa gelosa e volitiva, sin dalla sortita “Acerba voluttà, dolce tortura”, cantata con forza espressiva senza però mai scadere in truci effetti di stampo verista. Nel duetto d’amore con Maurizio sbalza il lato maggiormente possessivo del personaggio, mentre nello scontro con Adriana è energica e combattiva come una maestosa tigre.”

“Altro punto di forza della recita la Principessa di Bouillon di Judit Kutasi. Voce densa e corposa, tratteggia una rivale volitiva e perfida, molto credibile in scena, imponendosi fin dalla sua aria “Acerba voluttà, dolce tortura” per il gusto sorvegliato con cui conduce la parte. Austera, nobile, ma anche perfida nel portare a compimento la sua vendetta.”

“Judit Kutasi è stata autorevole Principessa di Bouillon. Vocalità mezzosopranile tornita e di bel colore, acuti luminosi, registro medio-grave pastoso e mai forzato, incisiva ma mai sovraccarica veemenza interpretativa, si è ritagliata la sua fetta di vibrante successo.”

“Note particolarmente positive per Judit Kutasi, che interpreta una Principessa di Bouillon volitiva e fremente, una donna che ama con autentica passione e che si strugge dal tormento della gelosia. Vocalmente si mostra in possesso di un mezzo ragguardevole, pastoso ed omogeneo che ben si espande nell’ampia sala del Piermarini.”

“La prova più interessante è quella di Judit Kutasi, che dal piccolo ma determinante ruolo della Principessa di Bouillon riesce a cavare davvero il meglio. Dopo aver superato brillantemente l’oasi lirica che apre il secondo atto (<>) esce egregiamente dal duetto con Adriana (<<Sia! Non risponde>>) dimostrandosi anche abile fraseggiatrice nelle insinuanti provocazioni rivolte alla protagonista nell’atto successivo.”

Falstaff (Mrs. Quickly)

Opernhaus Zürich

“Judit Kutasi was a very funny Dame Quickly. Her dark, rich mezzo and excellent timing made her the perfect foil for Terfel!s aging but still quick-witted knight. They both gave as good as they got. Kutasi also wore a wonderful hat, which caught the Tudor spirit with its jaunty feather.”

Un Ballo in Maschera (Ulrica)

Deutsche Oper Berlin

“La auténtica revelación vocal de la velada resultó indudablemente la joven contralto rumana Judit Kutasi como Ulrica. Atención, porque estamos ante un fenómeno vocal que a buen seguro se convertirá en una referencia en su vocalidad a corto plazo. El material es genuinamente contraltiano, de emisión desahogadísima, con un tercio agudo que epata por armónicos, de inusual opulencia sonora y un registro grave perfectamente proyectado, efectivo y de gran impacto. Sorprende aún más su madurez vocal en este tipo de cuerda dada su juventud, así como el terciopelo y esmalte que envuelve toda su extensión sin espacio para sonidos estridentes ni metal desbocado. Pocas veces, por no decir ninguna, ha podido presenciar el que escribe una Ulrica donde la musicalidad y el poderío vocal hayan ido tan de la mano. Será cuestión de tiempo (no mucho) que la Kutasi se posicione como una Amneris y Azucena de referencia en los principales coliseos líricos mundiales.”

“Judit Kutasi was brilliant with a naturally low mezzo-soprano, no discernible passaggio between the deep low register and beautiful, full and round high notes.”

Andrea Chenier (Madelon)

Teatro alla Scala

“In the long list of singers, often wrongly called secondary, the Romanian Judit Kutasi stands out, who shines in Madelon’s aria.”

Aida (Amneris)

Teatro Carlo Felice Genova

“Infine, applausi per il mezzosoprano rivale Judit Kutasi (Amneris) che da principio a conclusione si presenta impeccabile.”

“Molto più convincente Judit Kutasi, Amneris, un mezzo soprano dalla voce forte e calda molto suadente ed invece adeguata al ruolo della figlia del faraone sfortunata in amore.”

Aida (Amneris)

Arena di Verona

“Judit Kutasi mezzosoprano dalla voce ricca e corposa, controlla il suo imponente strumento con apparente semplicità.”

Siegfried (Erda)

MusikFest Berlin Philarmonie

“Standing out was her unforced sound-production, together with a natural warm tone. In her dark blue gown Judit Kutasi, a fine actress, was very comfortable as Erda, producing an attractive, reasonably firm mezzo-soprano that carried well.”

La Forza del Destino (Preziosilla)

Fondazioni Teatri di Piacenza

“”Un’agguerritissima Judit Kutasi, già apprezzata Amneris nella recente Aida genovese, sorprende per la spigliatezza teatrale che trasla tutta nella brillante coloratura della sua Preziosilla: svettante in acuto (potente il si naturale della sortita) e seducente nello smalto mezzosopranile pastoso e ambrato, la Kutasi sfoggia una voce ben disciplinata e precisa nelle agilità di questa scrittura, dalla fisionomia comparabile a Oscar di Un ballo in maschera.”

Un Ballo in Maschera (Ulrica)

Staatsoper Hamburg

“Historisch belegt ist auch die Figur der Wahrsagerin Ulrica, die hier Gustavo den Tod durch einen Freund voraussagt. Die rumänische mezzosopranistin Judit Kutasi begeistert durch eine intensive Darstellung, die sich auch in kleinen Gesten zeigt und durch eine Stimme, die sicher und makellos aus den Tiefen der Mystik aufsteigt, zur Klarheit der Gewissheit und des Mitgefühls. Sie ist die erste der oben erwähnten drei, von denen wir sicher noch viel hören werden!”

Aida (Amneris)

Teatro Dell'Opera di Roma

“Da menzionare la magistrale interpretazione del mezzosoprano Judit Kutasi (Amneris), la quale ha saputo rendere con incisiva eleganza un personaggio dalla complessità psicologica e scenica eccezionali: la verdiana figura femminile carismatica trova nel ruolo opposto e complementare della principessa la propria massima evoluzione. Costretta a costruirsi negli spiragli di duetti e concertati, essa rivela tutta la propria profondità d!animo nell!incredibile intervento che Verdi le concede nella scena finale: mentre Aida e Radames attendono una morte serena e liberatrice, accasciata sul dorso della tomba si strugge e implora la pace per coloro che ha contribuito, vittima di rabbia e gelosia, a condannare.

A ripresa della compresenza scenica con cui i protagonisti esordiscono all!inizio dell!opera, abbiamo qui un finale “a tre” in grado di restituirci un personaggio non più antagonista, bensì umano, la cui tragedia strugge lo spettatore tanto quanto (se non di più) quella dei due innamorati.”

Aida (Amneris)

Arena di Verona

“Judit Kutasi è un’Amneris stupenda per timbro e interpretazione. È una principessa giovane, sinceramente innamorata e giustamente appassionata.”

“Judit Kutasi si conferma splendida Amneris per lo smalto vocale perlaceo e la linea di canto sicura e incisiva. La sua è una principessa giovane, fresca, sinceramente innamorata.”

Un Ballo in Maschera (Ulrica)

Opera de Oviedo

“Judit Kutasi, mezzo rumana, es coprotagonista del primer acto en el rol de Ulrica, la bruja satánica. Su invocación al rey de las tinieblas posee una expresividad tétrica declamada con potencia y fuerza. Estamos ante una mezzo que sabe abordar con precisión esos papeles demoniacos característicos de las voces graves y que tiene una presencia en escena -aunque está casi siempre sentada- llena de empaque y fuerza.”

The Grand Gala of the International Opera, Operetta and Ballet Festival

Brașov Opera House

“Un iureş vocal, o forţă a naturii este, la ora actuală, Judit Kutasi. Rar mi-a fost dat să aud o astfel de culoare autentică de mezzosoprană, cu aceeaşi „îmbrăcăminte” de armonice, de sus până jos. Acutele sunt somptuoase şi avântate, iar gravul firesc, rotund, fără efort şi apăsare. Şi, prin câte subtilităţi ale unei interpretări de calitate, nu ne-a condus Judit Kutasi, dacă ne gândim ce „conglomerat” de participări a avut: aria din Bal mascat, duetul Amneris-Radames din Aida (cu Cristian Bălăşescu), aria din Adriana Lecouvreur şi aria din Don Carlo. Mi-aş dori s-o urmăresc într-un spectacol, deoarece, din mimică, din gestica simplă şi mişcarea restrânsă pe care ţi le impune un concert, mi-am dat seama, că şi simţirea sa actoricescă e în concordanţă cu tumultul răscolitor al glasului.”

Un Ballo in Maschera (Ulrica)

Teatro del Maggio Musicale Fiorentino

“I mezzi più sfarzosi, quelli che fanno drizzare gli orecchi al vociologo, rimangono quelli di Judit Kutasi, il giovane mezzosoprano rumeno che si diverte a contralteggiare come Ulrica e che risuona sempre opulenta, bronzea, vellutata, anche quando riduce il volume a un filo.”

“Judit Kutasi dimostra di dominare senza problemi il ruolo di Ulrica, grazie a uno strumento ampio e ben timbrato, che il mezzosoprano sa usare a fini espressivi efficaci e di sicuro effetto, cesellando il fraseggio e giocando con i colori della voce.”

Adriana Lecouvreur (Principessa di Bouillon)

Teatro Carlo Felice Genova

“Molto buona la prestazione del mezzosoprano Judit Kutasi nei panni di una spietata Principessa di Bouillon, scenicamente e vocalmente sicura e convincente, complice un timbro scuro,e una presenza scenica importante.”

“Judit Kutasi è stata una grandiosa Principessa: è impossibile non rimanere colpiti ed affascinati dalla sua prorompente vocalità mezzosopranile autentica. Se si può far fatica ad immaginarla riempita di baci dal buon Maurizio, per via dei suoi scatti di nervi e della sua spiccata attitudine al comando, riesce tuttavia a dipingere un personaggio cattivo a tutto tondo, prepotente ed omicida senza un solo cedimento della concentrazione dal punto di vista vocale o scenico. Una prestazione vocalmente e teatralmente maiuscola, applauditissima dal pubblico.”

Aida (Amneris)

Gran Teatre del Liceu Barcelona

“La jeune mezzo-soprano roumaine Judit Kutasi a déjà plusieurs Amneris à son actif, notamment à Caracalla et à Verona. C’est aussi une découverte et je suis impressionné par les qualités de cette voix, riche et pleine, extrêmement homogène, depuis des graves ronds jusqu’aux aigus assurés; la ligne de chant est très soignée et elle fait exister le personnage sans caricaturer. Superbe.”

Aida (Amneris)

Bayerische Staatsoper München

“Und genau dasselbe gilt für Judit Kutasi. Die Amneris hat sie auch schon in der Arena di Verona gesungen. Und die “Arena-Stimme” hat sie. Fulminant schleudert sie all die Wut und Eifersucht ihrer Rolle hinaus. Berührend bringt sie aber auch die verletzte Resignation. Glutvoll lodert ihr herrliches Organ, durchaus erotisch, rund und schön selbst in Extremlagen, die sie lustvoll meistert! Es gibt mutigere Prophezeiungen als die, dass Kutasi der Verdi-Mezzo der nächsten Jahre wird.”

Siegfried (Erda)

Deutsche Oper Berlin

“On est heureux d’entendre à nouveau l’instrument riche et sombre du contralto Judit Kutasi en Erda.”


Six questions for...
Judit Kutasi

Mezzosoprano Judit Kutasi has Romanian and Hungarian roots, is engaged to a South African man – and sings a wide variety of roles in a short amount of time. A conversation about home.

My native language is Romanian, a Romance language, so Italian is more familiar to me. I love the German repertoire equally. But I’m still young and don’t want to get into that too early.

Home is where my heart is – it is with my parents in Romania as much as with my fiancé where we live.

I don’t think you can ever fully get rid of your roots. I grew up in Romania, and this background was very important to my parents. I take these strong roots everywhere I go. No matter how much I travel and learn, I always carry my home with me.

I often don’t have the time to cook, so I go out to eat a lot. But I have a trick against homesickness: I cook a Hungarian goulash or ciorbă, a Romanian soup with vegetables and meatballs that my mother and grandmother always cooked when I was little. That helps!

Vocally, I feel completely at home with Amneris. It’s as though the role was written for my voice! I could sing her every day, and it feels so healthy and right. But the 4th act is especially intense for me, because it is very musically and emotionally intense. Radames is declared a traitor and buried alive, while Amneris has to watch. She who loves him more than anything else and tries to the very end to save him. In each performance, I strive to discover more aspects of this character. She has so many facets: wild, stubborn and strong – but also tender and loyal.

I love Amneris because she continues to grow throughout the opera. She loves Radames so deeply, and when she learns that Radames is cheating on her with Aida, she is enraged. But her love, loyalty and sensitivity for this man remain. She forgives him. I can identify with this type of love.

Interviu de Roxana Morun pentru emisiunea Selfie de la TVR Timișoara

Judit Kutasi este mezzosoprana care crede în forţa destinului.

Intervista di
Roberto Tirapelle

per la rivista operarenamagazine.it

Un’artista della nuova generazione: dalla Romania a Zurigo e a Berlino. Dopo l’inaugurazione alla Scala, duplice debutto a Verona in Arena e in Amneris. Cantante verdiana e wagneriana. Forse il ritorno a Verona nel 2019. Ingaggi fino al 2021…

“Amneris si addice molto alla mia voce, appena l’ho studiata mi sono sentita a mio agio. I vestiti di Amneris, li ho sognato fin da bambina”. Esordisce così il mezzosoprano Judit Kutasi durante l’intervista che precede le prossime recite dove indossa i panni del personaggio verdiano, l’11, il 19 e il 23 agosto all’Arena di Verona.

Judit Kutasi: Sono stata accettata dopo un’audizione. È stata una fortuna. Sono stata tre anni a Zurigo, un anno con l’Opera nazionale di studio, due anni con l’Ensemble Opera. È un teatro bellissimo, una acustica perfetta e soprattutto aiuta i giovani cantanti a costruire un repertorio. Ho fatto alcune opere importanti come Falstaff, Lucia di Lammermoor e Il flauto magico.

Judit Kutasi: Anche a Berlino ho fatto una audizione e sono stata accolta nell’Ensemble giovani cantanti. È stata un’esperienza unica anche a Berlino perché mi hanno proposto di cantare nei ruoli più belli a cui pensavo e a far crescere la voce nella giusta direzione, soprattutto per merito di Christoph Seuferle, il direttore artistico. Sono stati anni importanti per la mia formazione e ho sviluppato la voce per ruoli difficili. Ho cantato, tra l’altro, in Rigoletto e Un Ballo in maschera. Il teatro a Berlino è come la mia casa e infatti abito proprio a Berlino.

Judit Kutasi: Esattamente. A Zurigo ero più un contralto e mi hanno indirizzato a cantare in grave, per diventare poi mezzosoprano a Berlino.

Judit Kutasi: Ho sempre sognato di cantare su questo palcoscenico storico, è un posto magico. Inoltre per uno straniero è importante cantare il repertorio italiano e soprattutto a Verona.

Judit Kutasi: Solo un problema, il caldo. La produzione è bellissima e i vestiti sono magnifici. Non ho avuto nessun problema con la voce perché c’è una acustica eccezionale.

Judit Kutasi: Amneris è un ruolo che si addice molto bene alla mia voce. È come Verdi l’avesse scritta per me.

Judit Kutasi: Da quando ero all’Università e negli studi successivi mi sono sempre piaciute le opere di Verdi e ho capito che la mia voce poteva andare in questa direzione. Anche tutti i miei maestri dicevano che la mia voce è ricca e flessibile, un colore che va bene per Verdi. Ma anche per Wagner. Sono poche le voci di mezzosoprano che possono fare Verdi e Wagner. Già a Zurigo cantavo Wagner (Der fliegende Holländer, Die Zauberflöte).

Judit Kutasi: Molto bene. Madelon è un ruolo importante benché non sia il protagonista. Ha una vocalità molto piena, canta un’aria sensibile. Lo hanno interpretato mezzosoprani storici come Giulietta Simionato e Fedora Barbieri.

Judit Kutasi: Ritornerò alla Scala in novembre per due ruoli: in Elettra (Zweite Magd/Die Schleppträgerin) e poi nel 2019 per il Te Deum di Bruckner. In dicembre sarò a Genova per la prima volta con Aida (Amneris). Nel 2021 sarò a Berlino per il Don Carlo e Aida.

Judit Kutasi: Sì. Però devo dire che ho sempre seguito i consigli della direttrice artistica di Zurigo, Sophie de Lint: “Devi avere pazienza, sei giovane, meglio aspettare per i ruoli importanti”. Quando i teatri sanno che c’è un mezzosoprano libero cercano subito di assicurarselo.

Judit Kutasi: Mi sembra che sia previsto l’allestimento di Gianfranco de Bosio. Spero di sì.

Podría levantarme a las tres de la madrugada y encarnar a Ulrica



Judit Kutasi | Mezzosoprano: “Amo a Verdi y a esta bruja. Es mi sexta producción de este título y, cada vez que la interpreto, aprendo algo” | Debutará en la Ópera de Oviedo con ‘Un ballo in maschera’

La mezzosoprano de padre húngaro y madre rumana Judit Kutasi (Timisoara, 1986) celebró ayer su cumpleaños ensayando en Oviedo ‘Un ballo in maschera’, una de las óperas más redondas y bellas del genio verdiano, que alzará el telón en el Campoamor el 14 de noviembre. Kutasi, que debuta en la temporada lírica ovetense, encarnará a la bruja Ulrica, uno de los personajes que más éxitos le han dado en su carrera.

Sí. Es mi primera vez en España y la adoro. Adoro este tiempo… ¡Es como si estuviéramos en verano! (Risas).

¡Muchas gracias! Siempre me toca trabajar y es genial porque estoy haciendo lo que me gusta: la música es mi pasión. Es una de las mejores cosas que te pueden pasar en la vida. Es verdad que, a veces, es duro porque te pasas mucho tiempo viajando y sola, sin tu familia, pero, gracias a la tecnología, todo es más fácil. Además, mi prometido vendrá a verme y aprovecharemos para conocer Asturias juntos. Siempre disfruto mucho de la parte histórica de las ciudades.

Sé que hay una gran tradición operística y también espero que venga mucha gente joven. Estos días, en los que tenemos tantos estímulos y tanta información, me encanta ver caras jóvenes entre el público. Es muy bonito ver que la ópera sigue siendo algo actual, importante. Ver que el amor a la música es algo que une a la gente de cualquier lugar y edad.

No. Yo soy la única que se ha dedicado a esto profesionalmente, aunque mi tatarabuelo tocaba la cítara en bodas y fiestas. Y mi abuela, cuando era muy joven, en el colegio, también cantaba operetas. Así que podemos decir que corre sangre artística por mis venas (Risas).

Así es. Es un personaje muy especial. Porque, además, apareces en el escenario y tienes que atacar directamente el aria. Con Ulrica, solo tienes una oportunidad. Es ahora o nunca.

Por supuesto que estoy nerviosa, pero en el buen sentido. Pienso: «Allá vamos». Amo a Verdi y a esta bruja. Podría levantarme a las tres de la madrugada y encarnar a Ulrica. Es mi sexta producción de este título y, cada vez que la interpreto, aprendo algo del maestro, de mis compañeros, del director de escena… Si lo hiciese siempre igual, resultaría aburrido, pero intento ponerme al límite y hacerlo cada vez mejor. Es muy excitante porque te encuentras con la visión de otras personas de distintos lugares del mundo y creces viendo cómo cada cultura percibe la música.

Me gusta estar sola, concentrada, y, aunque haya cantado el papel un montón de veces, miro la partitura para refrescar la memoria. Lo aprendí del maestro Nello Santi, que me dijo: «Mira siempre la partitura, porque la memoria, a veces, es tramposa».

¡Sí! Estaba haciendo una producción en Alemania y una parte del escenario que tenía que salir no salió. La maquinaria no funcionó, así que todos los cantantes nos miramos y pensamos: «Vamos a improvisar». Improvisar también está en la sangre de los cantantes porque todo está vivo y nunca sabes lo que va a pasar. En otra ocasión, también en ‘Un ballo in maschera’, el maestro casi se desmaya y la orquesta paró en seco. Así que seguí a capella. Fueron milésimas de segundo, pero me pareció una hora. Te sientes desnuda. Pensé que había sido un desastre y lo mejor es que parte del público ni siquiera se enteró.

Me entristece mucho y me parece horrible que las mujeres tengamos que sufrir abusos que son producto de una sociedad patriarcal. Todos deberíamos reflexionar sobre ello. A mí, cuando era una niña, mi madre me dijo: «Nunca permitas que nadie te trate así, porque esa no es la vida que quiero para ti». Y es algo que siempre le agradeceré.

La Arena din Verona, în „Aida”, succes de prestigiu pentru mezzosoprana Judit Kutasi

Costin Popa, Adevărul


Născută la Timişoara, cu studii de specialitate la Universitatea din Oradea şi la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, Judit Kutasi face parte actualmente din ansamblul Deutsche Oper Berlin.

După Premiul I şi Premiul Special MELOS la Concursul Internaţional „Vox Artis” – Sibiu, Premiul III la Concursul Internaţional „Hariclea Darclée” – Brăila şi Premiul II la Concursul Interrnaţional József Simándy – Szeged, artista a început să apară în mod constant pe mari scene ale lumii, inclusiv Scala din Milano. Anul acesta, Judith Kutasi a fost invitată la Arena din Verona pentru o serie de cinci spectacole cu „Aida” verdiană, în montarea de legendă a lui Franco Zeffirelli. Am asistat la ultimul, cel din 23 august.

Amneris, fiica faraonului, a primit din partea lui Verdi o partitură îndeosebi dramatică, fără însă să fie lipsită de pasaje lirice, definind un profil caracterologic complex, care include bănuieli, gelozie, insinuări, mândrie, revoltă, disperare, pasiune, furie, resemnare. Judit Kutasi a analizat, a zugrăvit în profunzime toate faţetele personajului şi le-a redat cu profesionalism, sprijinindu-se pe un glas de culoare sombrată, brună, al cărui registru vocal este de mare omogenitate, pornind de la sunetele grave profunde şi impresionante, în emisie „de piept”, trecând prin cele centrale consistent articulate, până la acutele La, Si bemol, emise cu uşurinţă şi proiecţie incisivă de sunet.

În marele duet cu Radamès şi în scena judecăţii din actul al IV-lea a avut note înalte regale, cutremurătoare, strălucitoare. Până atunci, remarcabile prin expansivitate fuseseră chemările lirice pline de dor, „Ah! vieni, amor mio”, din actul secund, iar dialogul subsecvent cu Aida a balansat între subtilităţi de expresie şi ameninţări vehemente. Şi, mai înainte, urarea „Ritorna vincitor!” avusese dimensiune monumentală, lansând prin amploare şi penetranţă ceea ce se numeşte o „voce areniană”, propice spaţiilor colosale.

Pentru Aida şi Radamès, italienii Susanna Branchini şi Walter Fraccaro s-au pliat stilisticii verdiene, cu frumoase glasuri spinte. Soprana, cu voce întrucâtva prea vibrantă în registrul acut, a adăugat lecturii pianissime potrivite în zicerile „Numi, pietà, del mio soffrir”, dar a refuzat managerierea lor în finalul ariei Nilului sau în ultimul duet. Tenorul a proiectat acute ferme, spectaculoase, de forţă, dar a exagerat abordarea eroică, accentuând de multe ori aproape fiecare cuvânt sau chiar silabă, în detrimentul liniei vocale fluente. Aşa încât, spre pildă, poezia ariei „Celeste Aida” s-a pierdut.

Fără reproş, cum a fost şi interpreta rolului Amneris, a evoluat baritonul mongol Amartuvshin Enkhbat (Amonasro), exponentul unei voci masive, întunecate, prin care exploziile sonore din scena triumfală şi duetul cu Aida au dominat auditoriul. Important este că artistul a modelat expresiv şi desene „cantabile dolcissimo” precum „Rivedrai le foreste imbalsamate” sau „Pensa che un popolo vinto, straziato” din actul al III-lea.

Foarte bune glasuri i-au recomandat pe başii Gianluca Breda (Ramfis), Romano Dal Zovo (Regele), dar şi pe tenorul Carlo Bosi (Mesagerul) sau soprana Arina Alexeeva (Marea preoteasă).

La pupitru, tânărul veronez Andrea Battistoni a condus cu energie şi gestică tăioasă, configurând măreţia scenelor de ansamblu, dar neomiţând introspecţiile (Preludiul operei) şi poetica nopţii tropicale de pe malul Nilului (actul al III-lea). L-au urmărit cu preciziune Orchestra şi Corul (pregătit de Vito Lombardi) Arenei veroneze.

„Aida” este poate titlul la care montările grandioase sunt cele mai adecvate unui spaţiu de dimensiune areniană, iar Franco Zeffirelli (regie şi decoruri) rămâne mânuitorul lor de geniu. Sfincşi ocupă spaţii în înălţimile treptelor „gradinatei”, o uriaşă piramidă cu feţe stilizate se află în centrul platoului şi descoperă prin rotaţii la fiecare tablou statui uriaşe de zei sau porţi imense prin care apar cortegii, procesiuni, armate, dansatori. Sunt renumitele, nelipsitele „lovituri de scenă”, marca Franco Zeffirelli, care surprind în orice moment. Trompetele triumfale cântă pe cornişa arenei, la cca 31 de metri, spre stele.

Manevrarea maselor corale şi de figuraţie este colosală. Permanent platoul este inundat de curteni, preoţi, soldaţi, popor, prizonieri etiopieni (cam puţini, totuşi!), dansatori. Coregrafia a fost semnată de renumitul Vladimir Vasiliev. Au surprins mişcările dansului micilor sclavi mauri din primul tablou al actului secund, cu influenţe… cazace?!? În schimb marele balet din tabloul triumfal a fost rezervat unui trio compus din Beatrice Carbone, Eleana Andreoudi, David Galsyan, dansatori clasici cu mişcări tradiţionale de epocă.

Veche colaboratoare a lui Zeffirelli, desenatoarea costumelor, Anna Anni a realizat o explozie de culori de bleu, turcoaz, nisipiu, carmin, roşu, bine armonizate şi minuţios integrate în ansamblu.

“Aida” la Arena din Verona rămâne pentru întotdeauna marea creaţie monumentală a companiei.

Dialog cu mezzo-soprana Judit Kutasi

Irina Cristina Vasilescu, Radio Romania Muzical


Una dintre cele mai importante voci feminine grave ale acestui moment – Judit Kutasi – este invitata rubricii de astăzi. Născută în 1986, a studiat de la 11 ani pian și violoncel în orașul natal, Timișoara, apoi canto clasic la Universitatea din Oradea și tot canto clasic la Academia de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj Napoca, unde a făcut un masterat.

Este laureată a numeroase competiții – naționale și internaționale – iar în stagiunea 2013-2014 a făcut parte din Studioul internațional de operă din Zurich, în Elveția, unde a luat parte și la numeroase cursuri de măiestrie inetrpretativă cu artiști ca Brigitte Fassbaender, Anne Murray, Francisco Araiza sau Fabio Luisi. Tot la Zurich, unde a fost angajată în stagiunile 2014-2016 ca solistă în ansamblul operei, a interpretat roluri din opere de Wagner, Mozart, Ceaikovski, Donizetti, dar și Bohuslav Martinu, Richard Strauss, Giacomo Puccini și Giuseppe Verdi, colaborând cu dirijori de renume ca Nello Santi, Fabio Luisi, Marco Armiliato și cu regizori ca Robert Carsen, Damiano Michieletto, Sven-Eric Bechtolf. Din stagiunea 2016-2017 face parte din ansamblul Deutsche Oper din Berlin, unde a cântat, printre altele, roluri ca Ulrica din Bal mascat, Azucena din Trubadurul, Maddalena din Rigoletto, dar și Fenena din Nabucco de Giuseppe Verdi. A fost Bersi din Andrea Chenier de Giordano, Erda din Aurul Rinului și Waltraute din Walkiria de Richard Wagner, cântând sub baghetele dirijorale ale maeștrilor Donald Runnicles, Giacomo Sagripanti, Jeffrey Tate şi Roberto Rizzi-Brignoli.

Ați ascultat-o și dumneavoastră aici, la Radio România Muzical, cu ocazia deschiderii stagiunii 2017-2018 a Teatrului Scala din Milano; Judith Kutasi a fost atunci Madelon din Andrea Chenier, avându-i parteneri de scenă pe Anna Netrebko și pe Yusif Eyvazov, cântând sub bagheta lui Riccardo Chailly. A fost prezentă și pe scena Royal Albert Hall din Londra în cadrul Festivalului BBC Proms, cântând una dintre partiturile solistice din Simfonia a IX-a de Beethoven. Eu am întâlnit-o la Timișoara, unde a debutat pe scena operei locale în rolul Amneris din Aida lui Verdi.

Cumva soarta a hotărât pentru mine. După patru ani de violoncel, am avut un chist sinovial la mâna dreaptă și a trebuit să fiu operată și mă durea extrem de tare; nu puteam să mai folosesc încheietura și nu puteam să studiez îndeajuns ca să pot să ajung la o performanță. Și profesoara mea de atunci de violoncel, doamna Zârnoveanu, mă putea să învăț pe de rost concertele și să le cânt cu solfegiu – concertele pentru violoncel, toate studiile, tot ce era… să le învăț pe de rost și auzea că am o voce mai deosebită, cu o culoare mai deosebită. Și în clasa a VIII-a, când nu mai puteam să mai studiez nici la pian – eu voiam să fiu pianistă, dar era un pic prea târziu ca să fac o carieră de pianistă… Și în clasa a VIII-a, la 13 ani, mi-a recomandat să mă duc la doamna Viorica Pop Ivan să mă asculte. Mi-a băgat microbul ăsta de cântăreață de operă… Știi cum se zice… odată virusat, nu mai poți să scapi.

Mi-a luat cam patru ani; am început cu dânsa de la 13 ani… cam pe la 17 ani, atunci mi s-a definitivat. Am început ca soprană și vocea mea din an în an mergea tot mai jos, tot mai jos… se dezvolta hormonal corpul și atunci săream de la un repertoriu la altul. Eu am început ca o contraalto, am cântat repertoriul acesta ca să pot să-mi protejez cumva vocea. Și, în timp, m-am maturizat, am început să studiez repertoriul de mezzosoprană dramatică. Este, pur și simplu, o diferență de tesitură, de timbru vocal, de locul unde se simte mai bine vocea… În 2013-2014 când eram la Zurich, dacă mă întrebai atunci unde te simți bine, ziceam, da, în repertoriul de contraaltă mă simțeam bine. Dar cum anii au trecut și am început să studiez alte roluri și alt repertoriu, am simțit cum mi se urcă vocea și cum vrea să meargă înspre repertoriul de mezzosoprană dramatică.

Cu siguranță o să fie o schimbare de repertoriu în vreo 10-15 ani, dar până atunci încerc să mă distrez cu repertoriul ăsta. Nu știu cum să zic… îmi face mare plăcere.

Nimeni din familia mea. Sunt singura. Bunica mea paternă era o amatoare a teatrului și tot ce era poezie, artă, teatru… ea scria și poezie. Îi plăcea tot timpul să meargă la teatru și tatăl meu a fost obișnuit de mic să meargă la teatru și la operetă. Pe atunci era opereta în vogă. Și mama m-a văzut că mergeam la școală și nu-mi plăcea nimic, nici o materie de la școală. Adică le învățam, ok, dar ce mă atrăgea foarte mult era muzica, tot ce era de dans. Am făcut și dansuri profesionale, populare și românești și ungurești, fiind din familie mixtă. Și, văzând că am înclinație spre ritm… mergeau la baluri, dansau, și mă vedeau și pe mine cum dansam, îi luam oalele mamei, le ciocăneam, le distrugeam, îmi plăceau sunetele. Eu am avut la noi, în Moșnița, o familie de muzicieni. Și fiind vecini, erau peste drum, a zis mama “ia să te duc, să vedem dacă într-adevăr ai ureche muzicală sau nu ai”. Și m-a dus la Loredana și m-a testat. Când am văzut pianul, pur și simplu m-am îndrăgostit. Eu deja voiam să cânt la pian. I-am obligat pe ai mei să-mi cumpere pian. După școală, mergeam de fiecare dată la ea; îmi terminam repede temele și ziceam “mama, am plecat la studiu, mă duc la pian!”

Nu, mergeam de bunăvoie. A zis Loredana: “doamna Neli, cred că e cazul să dați fata la Liceul de Muzică”. Și așa am început.

Concursurile cred că sunt foarte importante pentru cântăreții tineri pentru că așa îți cam dai seama unde ești, care e locul tău în lumea muzicii. În momentul de față, concursurile mari din străinătate ajută foarte mult să-ți găsești un agent, să ajungi la un impresar. Trebuie să ai un pic de experiență pe scenă, să mai cânți pe ici pe colo. Sunt foarte la modă acum studiourile. Eu așa am ajuns, printr-un concurs în Ungaria; de acolo, m-a văzut cineva… după aia am fost la un concurs în Viena, la Belvedere, m-a auzit cineva… am fost la un master în Elveția, m-a auzit un impresar și m-a chemat să fac audiție la opera din Zürich. Și atunci eu voiam să intru în studio, el m-a chemat să dau audiție pentru ansamblul operei. Și eu mă rugam la Dumnezeu “Vai, dă să iau la studio. Vreau la studio pentru că până intru-n circuit durează şi ei or să vrea să mă bage așa, direct în oala fierbinte!”. Eram și tânără, 25 de ani… am zis ok, sper să mă ia la studio. Și am fost la audiție. M-a sunat agentul și mi-a zis “Știi, nu vor să te ia în ansamblu, dar vor să te ia în studio.” Eu: “Aaa, asta voiam!” “Un an de zile în studio, după care vor să te ia în ansamblu.” În anul acela de studio la Zürich m-au folosit și în teatru.

Cred că m-a ales el pe mine. N-am rămas în Zürich pentru că acolo este o casă cu un ansamblu foarte bun – într-adevăr, niște cântăreți extraordinar de buni – dar, din păcate, stilul acelei opere este de a chema cântăreți foarte, foarte mari – nume mari gen Kaufmann, Netrebko, Damrau ș.a.m.d. – pentru rolurile principale, și-atunci restul rolurilor sunt făcute de cei din ansamblu. Ca și cântăreț tânăr e bine să stai acolo, a fost bine pentru mine trei ani pentru că am învățat foarte, foarte mult, dar nu reușeam să cânt repertoriul pe care-l voiam, repertoriul meu verdian, Wagner – roluri mai mari, care să poată să mă ajute să îmi dezvolt vocea. Pentru mezzosoprană este mult mai greu să răzbați cu un repertoriu pentru că ești mult prea tânără, vocea este mult mai matură decât vârsta, așa cum eu am pățit. Eu puteam să cânt repertoriul ăla, dar nu mi-l dădeau pentru că vedeau că am 2 în față.

Mulțumesc. De asta îmi ziceau că sunt “una bimba”, o copilă.

Printr-o audiție. La 7 dimineața eram în spital la urgențe cu febră 39 înainte de audiție și la 11 trebuia să am audiția respectivă. Eram cu branula în mână și așa m-am dus la audiție. Am zis, “ei, vocea sună ok, mergem la audiție acum ori niciodată!” Am cântat și directorul de la Deutsche Oper mi-a zis “Ok, ce vrei să cânți?”

Judit Kutasi, mezzo-soprano at "Prelude"

Maria Zoi, Atelier D' Excellence

Prelude - Episode 4 hosts renowned Romanian-Hungarian mezzo-soprano Judit Kutasi. Judit is sharing her career path as a powerful Verdian voice at Europe's major Opera stages - in conversation with Maria Zoi, mezzo-soprano and artistic director of AdE.

"E un sentiment special să cânt pentru prima oară în faţa publicului de acasă"

Codrina Tomov, Renașterea Bănățeană


Născută la Timişoara, cu studii de specialitate la Universitatea din Oradea şi la Academia de Muzică „Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca, Judit Kutasi face parte actualmente din ansamblul Deutsche Oper Berlin.

După ce a obţinut premiul I şi premiul Special „Melos” la Concursul Internaţional „Vox Artis” (Sibiu), premiul al III-lea la Concursul Internaţional „Hariclea Darclée” (Brăila) şi premiul al II-lea la Concursul Internaţional „József Simándy” (Szeged), artista a început să apară în mod constant pe mari scene ale lumii, inclusiv la „Scala” din Milano.

Anul trecut, Judit Kutasi a fost invitată la Arena din Verona pentru o serie de cinci spectacole cu „Aida” verdiană, în montarea de legendă a lui Franco Zeffirelli.

Am avut un prim contact cu lumea muzicii încă de la frageda vârstă de trei ani când, îndrumată fiind de bunica paternă, recitam poezii și cântam în biserica din localitatea mea natală, Moşniţa Nouă. Pot spune că de atunci am deprins înclinația către muzică, artă, poezie. Nu le-am mai părăsit şi nici ele nu m-au părăsit vreodată.

La 11 ani am început să studiez pianul și violoncelul, aşa că, după cum era de aşteptat, în acea perioadă am ascultat mai ales muzică simfonică. De operă m-am îndrăgostit cu adevărat de-abia în liceu, când am ajuns să iau ore de canto cu distinsa soprană Viorica Pop-Ivan, solistă a scenei lirice timişorene. Ea mi-a insuflat pasiunea pentru canto clasic şi tot ea mi-a recunoscut cea dintâi talentul şi dăruirea, remarcându-mi şi timbrul vocal aparte.

Doamna Viorica Pop-Ivan mi-a rămas întipărită în suflet. A fost un artist și un om cu inima mare, un om special care a văzut ceva special în mine, a văzut o voce specială cu potențial solistic. A fost mentorul providenţial care m-a inițiat pe acest drum extraordinar ce m-a dus într-o lume deosebită, plină de magie.

De-a lungul anilor de liceu, a fost persoana care m-a încurajat să merg mai departe, să nu plec urechea la răutăți, să am încredere în darul primit de la Dumnezeu și să am mare grijă de el, să muncesc să-l dezvolt. Îmi aduc aminte cum, la 13 ani, am ajuns la ea la prima oră de canto… într-o casă frumoasă, într-o sufragerie unde trona un pian, plină cu afișe și fotografii cu artista interpretând diferite roluri. Atunci şi acolo am aflat ce înseamnă să fii cântăreț de operă, de câtă sensibilitate şi disciplină ai nevoie ca să-ţi pui inima și sufletul pe tavă la fiecare reprezentaţie şi să tinzi neabătut spre desăvârşire.

Acesta vine întotdeauna de la Dumnezeu. Calităţi vocale au ambii părinţi, dar sunt singura cântăreaţă de operă din familie. Se pare însă că, din câte mi-a povestit tatăl meu, înclinaţii artistice ar fi avut şi bunica mea paternă.

Am avut distinsa plăcere sa fiu invitată la deschiderea stagiunii 2017-2018 la Teatro alla Scala din Milano. A fost un moment plin de emoții şi bucurie, un mare vis împlinit. Să urci pe o scenă cu o asemenea istorie, să ştii că aici au răsunat glasurile celor mai mari cântăreţi din istoria operei… ce poate fi mai minunat? De câte ori intru la „Scala”, îmi vine, la propriu, să mă ciupesc ca să mă conving că e real ceea ce trăiesc.

Timișoara este şi va fi întotdeauna „acasă”. E un sentiment cu totul special să cânt pentru prima oară în faţa publicului de acasă, să fiu aproape de familie, de prieteni, de iubitorii operei. Amneris e un rol care m-a fascinat încă din timpul studenției. Întotdeauna am visat să-l interpretez cândva, iar când s-a invit ocazia am zis „da” din toată inima. Verdi l-a creat pentru mezzosoprana Maria Waldmann, care a devenit preferata lui. Pentru ea a scris „Liber scriptus proferetur ” din Messa da Requiem, apreciind-o în mod deosebit pentru culoarea bogată și întunecată a registrului inferior de contralto. Verdi i-a trimis o scrisoare lui Ricordi, în care îi descria rolul Amneris, subliniind că e nevoie de un artist cu o sensibilitate dramatică extrem de dezvoltată, de o adevărată amantă a scenei, întrucât vocea singură, oricât de frumoasă, nu va fi suficientă pentru a da viaţă unui asemenea personaj.

Amneris este o femeie care iubește, este o prințesă, e îndrăgostită de Radames, care e comandantul armatei Egiptului. De-a lungul operei, ea se transformă dintr-o tânără îndrăgostită într-o femeie geloasă, care vrea să-şi apere cu orice preţ iubirea faţă de Radames, un sentiment fidel, de o mare profunzime şi puritate, pe care nici moartea lui nu-l va diminua.

Este un rol complex din punct de vedere vocal, dar și din punct de vedere dramaturgic. Mă fascinează felul în care, de fiecare dată când îl cânt, descopăr noi culori și detalii. În fond, dezvoltarea noastră ca artiști și oameni nu va înceta niciodată. Asta înseamnă că suntem vii cu adevărat.

A Bastille bevétele

Fáy Miklós


Az egész úgy kezdődött, hogy a Bastille Opera szereposztását nézve feltűnt valaki. Azucena szerepében Judit Kutasi. Magyarnak kell lennie ezzel a névvel, egy újabb hazánk lánya, nagy, nemzetközi sikerekkel, meg kell nézni. Föl kell fedezni, még akkor is, ha nincs mit fölfedezni rajta, már a fél világot beénekelte, a legjobb helyeken, nagy szerepekkel. De akkor is. És lehet vele interjút készíteni? Lehet, csak azért úgy készüljek, hogy esetleg angolul. Ahogy beszélgettünk, persze nagyszerűen beszélt magyarul, de az ember megsejtette, hogy micsoda csodálatos Bábelben élnek. Talán legjobb, ha a gyermeke (most öt hónapos) szemével nézzük a hozzá beszélőket. A nagypapája magyarul szól hozzá, a nagymamája románul. Az apukája tanítgatja a zulu szavakra, de a családban otthon az angol az első nyelv. Mindez Németországban történik, tehát ha a kisgyerek óvodába megy, megint máshogy szólnak majd hozzá. Ebben a csodálatos világban lakik Kutasi Judit.

Volt egy meghallgatás. Igazából előtte voltam egy mesterkurzuson Svájcban.

Verena Keller, egy német mezzoszoprán. Nagyon jól énekelt, most már nyolcvan körül jár. Hozzá úgy jutottam, hogy elindultam Bécsben a Belvedere-versenyen. Ő ott meghallott, és azt mondta, menjek hozzá a mesterkurzusra. Akkoriban végeztem Romániában, és kerestem az utat, merre tovább, hogy lehetne valami operastúdióba kerülni, valami jó operába, hogy elinduljak Romániából. 2011-ben nem volt könnyű kijutni, kellett hozzá pénz. Hála Istennek a szüleim tudtak segíteni. Egy kollégámnál laktam, aki akkor már a bécsi operában énekelt. És akkor meghallott Verena Keller, és rögtön írt, hogy menjek hozzá, lesz négy koncert, meghív rá ügynököket és menedzsereket, hátha megtetszem valakinek, mert hogy, azt írta, szép és különleges a hangom. És tényleg meghallott egy menedzser, és kérdezte, hogy nem akarok-e a zürichi opera stúdiójába kerülni. Én meg pont erre vágytam, hogy még ne egy társulatba kerüljek, hanem a stúdióba, tanulni. Huszonhat éves voltam. Még tapasztalatokat kellett szerezem. Egy mezzoszopránnak nagyon nehéz, nem úgy van, mint a szopránoknál, hogy ez drámai, az koloratúr. Ha egy mezzo társulatba kerül, minden szerepet el kell énekeljen, a barokktól Wagnerig, aztán tíz év múlva arra ébred, hogy elment a hangja. Nekem nagy hangom volt fiatal koromtól, nehéz volt barokkot vagy Mozartot énekelni.

Én vagyok az egyetlen. Édesapám anyja óvónő volt, és nagyon szerette az operát, meg énekeltünk a református templomban. A dédapám citerázott lakodalmakban, de senki nem volt profi.

Édesanyám. Neki is egyébként erős mezzoszoprán hangja van. Ő vette észre, hogy szeretem a zenét, ha ment valami a tévében vagy a rádióban, mindjárt táncoltam, vagy csak megálltam és hallgattam. Mellettünk volt egy család, ahol két lány volt, az egyik zongorázott, a másik ütőhangszeresnek készült. Édesanyám elvitt a nagyobbik lányhoz, hogy van-e hallásom vagy tehetségem. Így kezdtem el zongorázni, tízévesen. De a zongorához már túl késő volt. Akkor a zeneiskolában csellózni kezdtem, azt is nagyon szerettem, de a kezem megsérült, meg kellett operálni. A csellótanárom viszont úgy tanított, hogy a darabokat meg kellett énekelve tanulnunk, és csak utána játszottuk el a csellón. Ez a tanárom kérdezte aztán, hogy Judit, tetszik az opera? Hát, még nem hallottam sokat, talán egyszer vittek el az iskolával operettre. Akkor a tanárom elküldött egy énekes ismerőséhez, aki meghallgatott, és azt mondta: Judit, drágám, neked operaénekesnek kell lenned. Ki voltam készülve. Tizenhárom éves voltam, és egy nagy, komoly, híres énekesnő, Viorica Pop Ivan ilyeneket mond.

Soha nem volt ijesztő. Ha felmentem a színpadra, mindig azt éreztem, hogy otthon vagyok. Nem azt mondom, hogy nem izgulok, de az jó izgulás, amikor alig várom, hogy énekeljek, és minden jól menjen.

Nem egyszerűen. Énekeltem a kisebb szerepeket, és azt éreztem, hogy valami hiányzik. Aztán énekeltem a Falstaffból Miss Quicklyt, Bryn Terfellel, Fabio Luisi vezényelt. És Bryn Terfel odajött hozzám, hogy mit csinálsz itten? El kell innét indulni, és nagy szerepeket kell énekelned. Egy nagy szólista ezt mondja nekem, aki… hát ki vagyok én? Senki. Akkor beszéltem a menedzseremmel, hogy szeretnék az Álarcosbálban fellépni. Nem nehéz, nem hosszú szerep, de rögtön az áriával kezdődik, ott kell lenni százötven százalékosan. Ez volt 2015-ben, Palermóban, a Teatro Massimóban. Azóta egyfolytában éneklem az Álarcosbált. Felléptem vele Berlinben, a Deutsche Operban, bekerültem a társulatba, és ott énekeltem Nabuccót, Giocondát, Trubadúrt.

Igen, lassan-lassan el akarok kezdeni Wagnert is énekelni.

Türelmes vagyok. Erdát könnyű elénekelni, csak egy ária A Rajna kincsében, a Siegfriedben a duett sem annyira nehéz. Nemsokára debütálok Ortruddal San Franciscóban. Ki akarom próbálni. Attól még nagyon szeretek olasz operákat énekelni.

És egészséges is a hangnak. Érzem, hogy otthon vagyok ezekkel a szerepekkel.

Nem akarok elmenni, mindig az olasz repertoárt akarom énekelni, de az ember ki akarja próbálni magát. Van, amikor egy karmester mondja, hogy énekeljek Wagnert. Jó. De aztán mondja még egy. És még egy.

Ha úgy éneklem Wagnert, ahogy az olasz szerepeket, legato, ugyanazzal a technikával, akkor nem lesz semmi baj. Az elvárások talán mások, de ahogy elkezdtem dolgozni Donald Runnicles-zel a Deutsche Operban, valami hirtelen átkattant a fejemben. Runnicles is azt mondta, hogy Wagnert úgy kell énekelni, ahogy Verdit. Ahogy ezt kimondta, valami a helyére kattant.

Nem könnyű. Nagyon sok segítséget kapok. Elsősorban a férjemtől, mert ő is énekes, és érti, hogy ez a pálya mit igényel. A szüleim is segítenek, de a gyerektől is kapok plusz energiát. Ránézek a kisfiamra, és felragyog a nap. Ha hazajövök, fülig ér a szája. Hát hogyne bírnám?

Error: Contact form not found.

    Privacy Preferences

    When you visit our website, it may store information through your browser from specific services, usually in the form of cookies. Here you can change your Privacy preferences. It is worth noting that blocking some types of cookies may impact your experience on our website and the services we are able to offer.

    Click to enable/disable Google Analytics tracking code.
    Click to enable/disable Google Fonts.
    Click to enable/disable Google Maps.
    Click to enable/disable video embeds.
    Our website uses cookies, mainly from 3rd party services. Define your Privacy Preferences and/or agree to our use of cookies.